Aceasta este neasemuita poveste de dragoste şi ură ţesută în jurul a ceva ce nu poţi vedea, atinge sau cîntări: undele radio.

Am crescut cu această poveste. În fiecare seară, într-o atmosferă conspirativă, tatăl meu asculta Radio Europa Liberă – ca toată lumea, de altfel. Primeam mai mult decât informaţie. Pe măsură ce propaganda lui Ceauşescu se îndepărta tot mai tare de realitate, secţia română a Europei Libere ne furniza – dincolo de ştiri – şi un dram de speranţă. Din 1953, vocile vibrante de la Europa Liberă întruchipau curajul pierdut şi demnitatea uitată a unei întregi naţii. Ascultam ca vrăjiţi. În mii de case şi apartamente din toată ţara, milioane de oameni se dedau zilnic acestui ritual. Iar a doua zi, vorbele Europei Libere erau pe toate buzele. mai mult...

“Oricine poate să mintă o lume un timp, dar nu poate minţi pe toata lumea tot timpul cum faceau comunistii.” (Nea Joldu din Jina, Sibiu)

“Mă gândeam tot timpul în mintea mea: noi n-avem nici un fel de drept, exact ca sclavii! Suntem sclavi de tip nou: cu televizor, cu apartament, dar lipsiţi complet de drepturi.” (Vasile Paraschiv)

“Dragi tovarăşi de la cenzură, vă rugăm să lăsaţi această carte poştală să treacă. Noi iubim muzica, iar muzica n-are nici o vina.” (Andrei Voiculescu, citând din scrisoarea unui ascultător)

“N-aveam nici o putere în afară de microfon. – Mare putere.” (Monica Lovinescu)

“Radio Europa Libera a ţinut loc de opoziţie.” (Şerban Orescu)

“N-am unde să mă exprim! Dacă îmi creaţi o rubrică la Scânteia renunţ la Europa Liberă, şi scriu la Scânteia pentru că eu am lucruri de spus.” (Doina Cornea)

“Mâncarea noastră zilnică intelectuală era Europa Liberă.” (Dan Zamfirescu)

“Dacă am fi fost angajaţi ca agenţi mai bine lucram pentru Saddam sau pentru preşedintele Libiei care aveau milioane, nu? Românii n-aveau nimic!” (Ilich Ramirez-Sanchez, cunoscut ca şi Carlos Şacalul)

“Europa Liberă era pentru mine o formă de a descoperi România în mic.” (Emil Hurezeanu)

“Aveam o viaţă comodă, dar uşor schizofrenă pentru că 10 ore vorbeai despre nenorocirile din România si după aceea închideai uşa şi ieşeai într-o lume liberă <…> Trăiam în acelaşi sos pe care-l lăsasem în urmă. Nu puteam altfel! Asta era meseria şi într-un fel viaţa mea.” (Neculai Constantin Munteanu)

“Am crescut cu vocile astea fără să le văd. Le auzeam, dar nu mă interesa. Politica era ceva scârbos. Oricum nu se putea face nimic. Dar tata asculta în fiecare seară Radio Europa Liberă. Dacă-l închidea se auzea radioul din vecini.” (Alexandru Solomon)